Beautiful Healthy Woman. Perfect Healthy skin

De ce îmbătrânim?

Deşi corpul uman este adeseori asemănat cu o maşină, totuşi acesta este într-un permanent proces de reparaţie şi reînnoire. Spre deosebire de un automobil nou care începe să se uzeze încă de la punerea în funcţiune, la un nou născut funcţiile încep să se formeze şi dezvolte în loc să se degradeze în cursul primului deceniu de viaţă. Este adevărat ca pentru un nou născut riscul de deces este crescut in perioada naşterii, însă scade semnificativ odată cu înaintarea în vârstă, până spre vârsta de zece ani. Începând cu perioada pubertăţii urmează un declin lent şi ireversibil al organismului.

În decursul anilor foarte mulţi s-au lăudat că au reuşit să descopere elixirul tinereţii, însă din păcate nimeni nu a supravieţuit timpului pentru a îl putea breveta. Cunoscând complexitatea mecanismelor de reparare a organismului uman mulţi cercetători au elaborat teorii care in opinia lor ar stopa procesul de îmbătrânire, însă cunoaşterea acestor teorii nu a schimbat realitatea.

Creşterea duratei medii de viaţă în ţările industrializate s-a datorat in cea mai mare parte scăderii ratei deceselor infantile şi a procesului de îmbătrânire a populaţiei şi mai puţin creşterii duratei maxime de viaţă. Dacă în Anglia speranţa de viaţă a crescut pentru bărbaţi de la 49 la 74 ani si pentru femei de la 52 la 79 ani, durata maxima a vieţii nu a crescut decât foarte puţin. Perspectiva de viaţă nu reprezintă un indicator corect al ratei de îmbolnăviri pentru că adună toate cauzele de deces, de la mortalitate infantilă şi până la accidentele de circulaţie.

Ce determină procesele de îmbolnăvire?

Celulele stratului extern al pielii, adică al epidermei, mor mai repede decât pot fi înlocuite cu celule proaspete, provenind din profunzime. Aceasta duce la subţierea pielii şi la formarea de riduri. În stratul de dedesubt, în derm, ţesutul colagen devine mai puţin elastic. Glandele sebacee şi cele sudoripare devin mai puţin active, făcând tegumentele mai vulnerabile, mai uscate. În stratul de grăsime de sub derm, numit hipoderm, numărul total al celulelor adipoase scade, dar se adună în anumite locuri, rezultând pungile de sub ochi, lobii mari de la nivelul urechilor şi bărbia dublă. Pielea devine mai palidă, pentru că există mai puţine capilare aproape de suprafaţă, iar celulele pigmentare se măresc şi se adună, creând petele de pe tegumentele vârstnicilor. Aceste pete tegumentare se pot întâlni şi in cazul expunerii excesive la soare, proces ce favorizează îmbătrânirea prematură.

Datorită acţiunii continue a celulelor care formează tesutul osos – osteoblastele si al celor care distrug ţesutul osos – osteoclastele, întregul schelet este practic reînnoit la fiecare 7 ani. De ce atunci există patologii osoase? Pentru că o dată cu inaintarea în vârstă, echilibrul între formare şi resorbţie este dereglat ducând la o pierdere a masei osoase, care, în decursul unei vieţi la bărbaţi reprezintă aproximativ 15-20%, iar la femei 30-40% din masa totală osoasă. Pierderea este deosebit de importantă la femei în special dupa instalarea menopauzei. Atât la bărbaţi cât şi la femei oasele devin mai friabile, fracturile se produc mai uşor datorită scăderii densităţii osoase şi alterării matricei proteice, rezultând o porozitate crescută.

În cadrul procesului de îmbătrânire şi articulaţiile au de suferit. Flexibilitatea articulaţiilor incepe să scadă încă de la vârsta de 20 ani, la bătrâni datorită proceselor de degenerare avansate mobilitatea fiind mult redusă. Acestea sunt consecinţele distrugerii cartilajelor articulare, precum şi a inflamaţiilor şi durerilor ce însoţesc aceste procese.

Există doi factori majori cu rol de menţinere a densităţii osoase:

  • exerciţiul fizic
  • dietă săracă în proteine animale şi reducerea în general a aportului de proteine în alimentaţie sub 0.75g/kg corp. O dietă bogată în proteine determină acidifierea mediului intern şi pentru menţinerea echilibrului organismul va consuma calciul in cadrul sistemelor tampon. Activitatea fizică ajută nu doar la menţinerea sănătăţii sistemului osos ci şi la menţinerea forţei musculare. Fibrele musculare neglijate se transformă în ţesut conjunctiv şi adipos ducând la scăderea capacităţii efective de efort fizic.

Odată cu înaintarea în vârstă, stimularea nervoasă şi irigarea musculaturii se reduc, iar funcţia de pompă a inimii se diminuează. Peretele arterelor devine mai gros prin dezvoltarea tunicii musculare şi mai rigid prin depunerea cristalelor de calciu şi colagen ducând la o diminuare a undei de presiune transmise de la inimă. Aceste transformări predispun la apariţia procesului de ateroscleroză ce poate duce la obstruarea parţială sau chiar totală a lumenului arterial.

Coeficientul de inteligenţă are valorile maxime între vârsta de 18 şi 25 de ani, după această vârstă suferind o uşoară scădere progresivă. Acest lucru se poate explica şi prin micşorarea masei cerebrale care pierde între 5 şi 10 procente începând cu decada a doua de viaţă şi ajungând până la decada a noua, cu efecte mai pregnante incepând cu vârsta de 65 de ani.

Efectele nu sunt însă atât de tragice pe cât arată statisticile. Deşi se pierd mulţi neuroni, în timp, densitatea sinapselor poate să crească şi să compenseze din pierderea agilităţii mentale. Pentru obţinerea acestor rezultate este nevoie însă de o dietă echilibrată, bogată în fibre, de efort fizic fizic zilnic şi de exerciţii pentru stimularea memoriei sau implicarea în diverse activităţi care să stimuleze funcţia cognitivă.

Persoanele în vârstă sunt mai vulnerabile faţă de infecţiile gripale şi faţă de cele cu care se confruntă pentru prima dată. Această scădere a imunităţii primare rezultă şi din scăderea celulelor T, cele responsabile cu depistarea antigenilor „de novo”. În acelaşi timp se pot observa exacerbări ale sistemului imunitar şi predispoziţia la apariţia bolilor autoimune de tipul poliartitei reumatoide sau boala Alzheimer.

Ce se întâmplă la nivel molecular?

La nivel molecular apare un paradox: oxigenul şi zahărul, două dintre cele mai importante elemente ale organismului aduc şi cele mai mari daune:

  • Oxigenul: în cursul respiraţiei aerobe, oxigenul este folosit pentru a desface moleculele organice complexe (aşa cum sunt lipidele şi glucidele) pentru a elibera energie. Tot acest oxigen poate forma însă şi radicalii liberi, substanţe foarte reactive cu multiple efecte secundare. Teoria radicalilor liberi a fost avansată încă de acum 50 de ani de către Denham Harmann care le-a demonstrat instabilitatea şi agresivitatea chimică. Aceşti radicali liberi pot afecta activitatea mitocondriilor, sediul proceselor de respiraţie celulara şi al acidului dezoxiribonucleic. Radicalii mai puţin reactivi, cum este şi peroxidul de hidrogen, difuzează în celulă şi apoi la nivelul nucleului unde afectează cromozomii şi acidul dezoxiribonucleic de la acest nivel. Şi lipidele sunt atacate de radicalii liberi şi supuse procesului de oxidare cu efecte nocive asupra organismului în special atunci când este vorba de lipidele din componenţa menbranelor celulare, din componenţa hormonilor sau a pigmenţilor oculari.

Din fericire, există şi remedii care împiedică acţiunea radicalilor liberi, aşa-numiţii antioxidanţi: vitaminele C şi E care pot absorbi radicalii liberi, întâlniţi din abundenţă în cereale integrale, legume, zarzavaturi şi fructe. Acizii graţi esenţiali omega 3 sunt implicaţi atât în dezvoltarea celulelor sistemului nervos cât şi în menţinerea sănătăţii acestora prin acţiunea lor antimutagenă dar şi de protejare a acizilor nucleici.

Seminţele de in conţin o proporţie echilibrată de fibre si acizi graşi esenţiali omega 3 cu rol benefic asupra menţinerii sănătăţii şi tinereţii organismului!

Se consideră că o singură celulă este lezată zilnic de radicalii liberi de aproximativ 10 000 ori. Majoritatea acestor leziuni sunt reparate de către sistemele de apărare ale organismului, însă există şi situaţii în care acestea nu mai pot face faţă. Consumul antioxidanţilor neutralizează însă efectul radicalilor liberi prin interpunerea între aceştia şi moleculele de importanţă biologică (ADN, enzime, membrane). Practic, antioxidanţii devin substanţe de sacrificiu, ele fiind prima ţintă în calea radicalilor liberi pe care îi transformă în substanţe mai puţin nocive şi dacă sunt în cantitate suficientă îi pot chiar anihila.

OMS recomandă consumul a cel puţin 400 g de fructe şi legume zilnic, dintre care minim 30 g ar trebui să fie plante leguminoase, nuci şi seminţe!

Unii cercetători afirmă că procesul de îmbătrânire se datorează acumulării în decursul vieţii a unor leziuni nereparate ale acidului dezoxiribonucleic, ale lipidelor şi proteinelor datorită acţiunii radicalilor liberi dar şi a procesului de glucozilare. Această teorie se numeşte teoria acumulării erorilor.

  • Zahărul poate dăuna de asemenea moleculelor vitale. Astfel, glucoza se poate lega de moleculele proteice prin glicozilare producând leziuni ce se pot sesiza la nivelul arterelor, tendoanelor, ligamentelor şi plămânilor. Când este glucozilat, colagenul din pereţii arteriali tinde să capteze proteinele în trecere, reprezentând un factor de risc pentru creşterea şi acumularea LDL în vase. Proteinele supuse procesului de glucozilare devin mai puţin solubile şi chiar există dovezi că acest proces de glicozilare ar sta la baza procesului ce determină formarea plăcilor de amiloid din cadrul maladiei Alzheimer.

Rezultatele acestor leziuni, mutaţiile, sunt transmise pretutindeni unde se divid celulele. Tipul cel mai nociv de mutaţii produce o diviziune celulară necontrolată şi anume cancerul. Există gene care suprimă creşterea tumorală, însă atunci când sunt lezate nu îşi mai pot exercita acţiunea şi celulele canceroase se divid în voie. De exemplu, s-au găsit mutaţii în genele care suprimă tumorile in multe tipuri de cancer şi anume genele p 16 şi p 53.

Până în prezent, în amânarea sau în încetinirea îmbătrânirii nu s-a găsit decât o singură metodă şi anume restricţia calorică şi o dietă sănătoasă, echilibrată caloric şi bogată în nutrienţi şi fibre. Rezultatele unei astfel de alimentaţii au fost testate atât pe animalele de laborator, dar au fost dovedite şi de populaţiile longevive, cum este cazul Okinawa.

4 thoughts on “De ce îmbătrânim?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s