nitriti_nitrati

Nitriţii şi nitraţii, un pericol real pentru sănătate

Nitriţii (NO3) şi nitraţii (NO2) sunt componenţi naturali ai solului, proveniţi din mineralizarea substanţei azotate de origine vegetală sau animală, datorată în primul rând microorganismelor existente în sol. O parte din ei sunt absorbiţi din rădăcinile plantelor şi servesc la sinteza proteinelor şi a altor compuşi cu azot, iar altă parte este antrenată de apele de suprafaţă şi de cele care traversează solul, regăsindu-se în râuri, lacuri sau în pânza freatică.

 

Ce sunt şi cum se obţin nitriţii şi nitraţii

Nitriţii din apă apar într-o fază mai înaintată a procesului de mineralizare a substanţelor organice sub acţiunea bacteriilor nitrificatoare, prin oxidarea amoniacului. Apele subterane pot avea un conţinut mai mare de nitriţi decât cele de suprafaţă, nitriţii provenind în această situaţie din reducerea nitraţilor.

Nitriţii proveniţi prin oxidarea amoniacului indică o impurificare relativ recentă a apei (de zile sau săptămâni), deoarece transformarea substanţelor organice în amoniac şi a acestuia în nitriţi necesită un anumit interval de timp. Concentraţia nitriţilor din apă este în general scăzută, din cauza labilităţii lor trecând rapid în nitraţi sau amoniac, în funcţie de condiţiile de mediu.

Nitraţii sunt compuşi incolori, inodori şi fără gust, ca o formă naturală de azot aflat în sol. Azotul este esențial pentru toate formele de viață. Majoritatea plantelor de cultură necesită cantități mari pentru a susține randamente ridicate. Formarea de nitrați este o parte integrantă a ciclului de azot din mediul înconjurător. Nitraţii din apă rezultă în urma degradării oxidative a substanţelor organice cu conţinut de azot, sub acţiunea bacteriilor nitrificatoare, dar pot proveni şi din structura normală a solului, din substanţele fertilizante sau pesticide cu conţinut de azot utilizate în tratarea solului. În general, concentraţiile nitraţilor din sursele de apă subterane sunt mai mari decât în apele de suprafaţă. Nitraţii sunt substanţe toxice, care odată ingerate, se absorb rapid la nivelul tractului gastrointestinal, unde sub acţiunea florei reducătoare se transformă în nitriţi. În cantităţi moderate, nitraţii reprezintă un element inofensiv din hrană și apă. Plantele folosesc nitrați din sol pentru a satisface cerințele nutritive și pot acumula nitrați în frunzele și tulpinile lor. Datorită mobilităţii destul de mari a nitraților, aceştia se pot infiltra în apele subterane. Dacă oamenii sau animalele beau apă cu concentraţie mare de nitraţi, se poate ajunge la methemoglobinemie, o boală întâlnită în special la sugari, ce se manifestă prin blocarea hemoglobinei.

Ştiaţi că…

Aportul mediu de nitrat în Germania este de 130 mg pe zi? Din această cifră, circa 70 la sută provine din consumul de legume, 20 la sută din apa potabilă şi aproximativ 10 la sută din carne. Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Societatea Germană pentru Alimentaţie au stabilit o cantitate tolerabilă de nitrat de 220 mg/zi?
Uniunea Europeană a stabilit pragul pentru nitraţi şi nitriţi în apa potabilă la 50 de miligrame/litru? România a preluat această valoare, însă unele state au introdus propriile valori. Astfel, în Marea Britanie, concentraţia maximă admisă de compuşi chimici este de 18-42 mg/l, în Irlanda – de 37,5 mg/l, în timp ce în Ungaria concentraţia acceptată de nitraţi şi nitriţi este cuprinsă între 25 şi 50 mg/l?

Cum suntem expuşi la nitriţi şi nitraţi?

Cea mai frecventă utilizare a nitraţilor este în îngrăşămintele chimice, dar nitraţii pot proveni şi din scurgerile de la fosele septice, canalizări sau eroziuni ale depozitelor naturale. Odată ajunși în organism, nitraţii sunt transformaţi în nitriţi. Principalele surse de nitrați din organismul uman sunt produse de apă și legume. De la 75 până la 90% din cantitatea totală de nitrați ajunge în organismul uman prin intermediul apei și al legumelor. Produse de origine animală, de exemplu, lactate, ouă și pește conțin cantități mici de nitrați. Concentrațiile de nitrați din produsele din carne conservată și afumată variază într-o gamă largă de la 0 până la 70 mg de N02 pe 1 kg.

Totuşi, ambele substanţe sunt utilizate ca aditivi alimentari în preparatele de carne şi uneori în laptele destinat producţiei de brânzeturi, pentru ameliorarea gustului şi prelungirea duratei de păstrare. În preparatele din carne (şuncă, salamuri, cârnaţi), nitriţii şi nitraţii se utilizează în mod curent pentru menţinerea culorii roz-roşiatice şi pentru efectele lor bacteriostatice şi de dezvoltare a aromei produselor (stabilizatori de culoare şi conservant).
Potrivit raportului întocmit în anul 1972 de către US Food and Drug Administration (FDA), doza fatală de azotat de potasiu (nitrat) pentru om se încadrează între 30 şi 35 de grame (aproximativ două linguriţe) consumate într-o doză unică. Doza letală de azotit de sodiu (nitrit) este de aproximativ 23 de mg per kilogram de greutate corporală.

Efectele asupra sănătăţii

După cum am afirmat, nivelul ridicat de nitraţi din apă poate provoca methemoglobinemie sau sindromul copilului albastru, o afecţiune întâlnită mai ales la copii sub 6 luni. Acidul din stomacul unui sugar nu este la fel de puternic ca la copiii mai mari și adulți. Acest lucru determină o creștere a bacteriilor, care pot converti ușor nitraţii în nitriţi (NO2).
Nitriţii sunt absorbiţi în sânge, iar hemoglobina (componenta care transportă oxigenul din sânge) este transformată în methemoglobină, care nu transportă oxigenul eficient. Acest lucru duce la o alimentare redusă cu oxigen la nivelul organelor vitale, cum ar fi creierul. Methemoglobina din sângele copiilor nu se poate schimba înapoi la hemoglobină, schimbare care în mod normal are loc la adulţi. Methemoglobinemia severă poate duce la leziuni ale creierului şi chiar la moarte.

Femeile însărcinate, adulții cu aciditate stomacală redusă și oamenii cu deficit de enzime care să schimbe methemoglobina înapoi în hemoglobina sunt sensibili la methemoglobinemia indusă de nitriţi. Cel mai evident simptom de methemoglobinemie este o culoare albăstruie a pielii, în special în jurul ochilor şi a gurii. Alte simptome includ dureri de cap, amețeli, slăbiciune sau dificultăți de respirație. Copiii care manifestă simptomele de mai sus trebuie să fie consultaţi urgent de către un medic specialist. Dacă este recunoscută la timp, methemoglobinemia este uşor de tratat cu o injecţie de albastru de metilen.
Adulţii sănătoşi pot consuma cantităţi destul de mari de nitraţi, fără a constata efecte vizibile asupra sănătății. De fapt, cea mai mare cantitate de nitraţi o consumăm prin intermediul propriilor diete, în special prin legume crude sau fierte. Acest nitrat este rapid absorbit și excretat în urină. Cu toate acestea, aportul prelungit de niveluri ridicate de nitrat sunt legate de probleme gastrice cauzate de formațiunile de nitrozamine. Aceşti compuşi s-au dovedit a produce cancer la animalele de laborator. Studiile de persoane umane expuse la niveluri ridicate de nitrat sau nitrit nu au furnizat dovezi convingătoare pentru un risc crescut de cancer. De asemenea, literatura de specialitate include cercetări care examinează asocierile posibile dintre nitraţi şi problemele cronice, cum ar fi hipertiroidismul, malformaţii ale sistemului nervos sau diabet zaharat insulino-dependent.

Deşi nu există o aplicabilitate standard referitoare la apa potabilă pentru animale, se estimează că aceasta nu ar trebui să depăşească 100 mg/l. Acest lucru este valabil mai ales la animalele tinere, deoarece puii lor sunt afectaţi în acelaşi fel ca şi oamenii. Deşi animalele mari pot tolera niveluri mai ridicate ale nitriţilor în organism, simptomele comune includ dureri abdominale, diaree, slăbiciune musculară sau slabă coordonare.

Prevenirea contaminării cu nitraţi

Nivelul de nitraţi din sursele de alimentare cu apă pot fluctua în funcţie de anotimp. Acest nivel este, de obicei, mai ridicat primăvara, după topirea zăpezilor sau după ploile abundente. Prevenirea este cel mai sigur mod de a asigura o apă curată şi fără riscuri pentru sănătate. Tratamentele pentru apă includ distilarea, osmoza inversă, schimbul de ioni sau amestecarea. Filtrele de cărbune şi dedurizarea apei nu înlătură în mod corespunzător nitrații din apă. Fierberea apei contaminate cu nitrați nu asigură condiții de siguranță pentru a bea respectiva apă, ci, de fapt, crește concentrația de nitrați. Un nou foraj mai adânc pentru apă cu mai puțini nitraţi poate fi o soluţie realizabilă în anumite zone. În multe cazuri, alternativa cea mai eficientă este însă utilizarea apei îmbuteliate pentru băut și gătit.

Aliaţii în lupta împotriva nitraţilor

Pentru o luptă eficientă contra efectelor cauzate de nitraţi se recomandă utilizarea în alimentaţie a mai multor proteine de origine animală, dar şi vegetală (carne slabă, peşte, brânză dulce, soia) pentru a stimula sistemele de enzime ale organismului. Limitarea utilizării carbohidraţilor simpli (pâine şi produse de patiserie din făină) şi compensarea în dietă cu anumiţi carbohidraţi (miere, fructe şi legume proaspete sau uscate) poate limita şi aportul de grăsimi animale prin creşterea volumului şi varietatea grăsimilor vegetale din floarea-soarelui, măsline sau seminţe de in. De asemenea, se recomandă normalizarea spectrului microbian al tractului gastro-intestinal prin consumarea produselor lactate. De ajutor sunt şi sursele de antioxidanţi şi vitamine naturale: usturoi, cătină, lămâi, seminţe de dovleac sau nuci.

Pentru copii, se recomandă eliminarea din alimentaţie a legumelor necoapte deoarece conţin doze mult mai mari de nitraţi şi nitriţi. În acelaşi timp, nu este recomandată consumarea salatelor de legume dacă acestea au stat la temperatura camerei mai mult de 8 ore deoarece pot transforma nitraţii în substanţe mai toxice (nitrozamine). Cârnaţii, produsele afumate sau conservele trebuie excluse din dieta dumneavoastră pentru că sunt preparate cu adaos de nitraţi şi nitriţi. Nu în ultimul rând, este foarte important să ne amintim faptul că fierberea apei contaminate cu nitraţi, nu scade, ci creşte toxicitatea acesteia. În concluzie, impactul potenţial asupra sănătăţii pe termen lung şi costurile legate de tratament pot avea efecte neaşteptate. De aceea, prevenirea contaminării surselor de apă cu nitraţi, dar şi respectarea anumitor reguli de alimentaţie trebuie să se constituie într-un efort prudent de reducere a riscului potenţial pentru sănătatea dumneavoastră.

5 thoughts on “Nitriţii şi nitraţii, un pericol real pentru sănătate

  1. Victor

    Am fost la medic si mi s-a spus ca am splina marita in volum. Este posibil sa fie de la prea multe toxine? Care din produse m-ar ajuta mai mult?

    Răspunde
    1. admindetoxifiere Autor articol

      @Victor: Marirea in volum a splinei insoteste o serie de boli: leucemie, lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida, ciroza hepatica virala sau toxica, tuberculoza, malaria, sifilisul, mononucleoza infectioasa, hepatita infectioasa etc. Este indicat sa descoperiti intai cauza si apoi sa decideti, impreuna cu medicul, asupra tratamentului.

      Răspunde
  2. Viorica

    Am auzit ca apa se poate decontamina si cu un banut de argint. Am folosit de cateva ori aceasta metoda traditionala insa nu stiu cat de eficienta a fost.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s